Eu de aici nu plec...

IUBESC

...şi n`are nimeni ce`mi face!!

 

        Toamnă...în viaţa mea era toamnă, însă nu toamna aceea frumoasă, bogată, ruginie, plină de încântare şi parfum, ci aceea cu ploaie, frig, cu zile mohorâte şi reci. Sufletul mi-era ofilit şi nu mai răspândeam parfumul fericirii care altădată îi trezea pe toţi la viaţă. Rasetele copiiilor, zgomotul picurilor de ploaie care cad pe pământ, florile, prietenii... şi alte lucruri care cândva îmi umpleau inima de bucurie, acum nu făceau decât să mărească golul din inima mea. Ceea ce trăisem înainte m-a făcut să fiu neîncrezătoare şi plină de teamă. Mă simţeam ca întro vale, prăbuşită în ruine... nu găseam nici o frânghie de scăpare de care să mă prind... pierdută...

Întruna din aceste zile l-am întâlnit pe preaiubitul meu. Nu aş fi crezut că dragostea lui mă va aduce la viaţă...nu ştiam că de fapt acea frânghie...era dragostea lui...ceea ce lipsea in viaţa mea.

       M-a cucerit din prima clipă petrecută împreună... m-am îndrăgostit pe loc... necondiţionat şi irevocabil!! Am ştiut că vreau să îmi petrec restul vieţii împreună cu el. Aşa a început povestea noastă de dragoste... Inima mea înflorise şi eram fericită. Am început să il cunosc, să îi cunosc lărgimea dragostei. În scurt timp mi-am dat seama că fusesem pusă deoparte pentru el. Eram atât de îndrăgostită şi ştiam că şi el mă iubea... mă iubea mai presus de orice raţiune... mai mult decat propria-i viaţă. Însă uneori îmi era greu să îi înţeleg dragostea, mi se parea absurd... alteori nu întelegeam de ce mă iubeşte...de ce eu, de ce m-a ales pe mine? Asta până când m-a învăţat să mă văd prin ochii lui...şi de abia atunci am început să îi înţeleg dragostea; am înţeles că, nu contează dacă e toamnă... atata timp cât îmi lipesc inima de a lui... chiar dacă plouă, sau e frig...chiar daca nu aud râsetele copiiior... tot sunt fecitită pentru că îl am pe el! Împreună trecem peste orice.

       În fiecare zi eram împreună, mă însoţea peste tot. Mă ajuta când îmi era greu, mă înveselea când eram tristă, dacă sufeream, purta povara împreună cu mine. Noapte de noapte îmi veghea somnul... adormeam crezând că va pleca, însă dimineaţa când mă trezeam, el încă era acolo.. încă mă iubea. M-am îndrăgostit aşa de tare, încât m am hotărât să îl prezint prietenilor şi familiei mele... şi toţi au ajuns să îl iubească.

       Povestea noastră încă nu s-a terminat... Povestea noastra va ţine toată veşnicia! Povestea noastră e mai frumoasă ca niciodată... îl iubesc şi mai mult... Trăiesc pentru el în fiecare zi, şi vreau să îl mulţumesc în toate... iar el... el m-a iubit... mă iubeşte şi azi... iar mâine mă va iubi şi mai mult. Mă împlineşte, mă face să visez... să îmi doresc mai mult, să cred că pot mai mult, mă înalţă!

       Cred că vă întrebaţi cine este preaiubitul meu...? E unic... fară seamăn pe pământ! Glasul lui e armonie... farmec e al lui cuvânt!! Numele lui este Isus Cristos... M-a iubit aşa de mult, încât a murit pentru mine pe cruce, ca toamna din viaţa mea să fie plină de farmec aşa cum este EL... să fie bucurie chiar dacă plouă şi este frig... Te iubesc scumpul meu Isus!! Te iubesc toamnă... cu parfumul Dumnezeului meu!!

       Inima mea este lipită de inima Lui... Aşa că orice ar fi... eu de-aici nu plec...Îl iubesc... şi nu aveţi ce-mi face!! 

       Iubiţi-L!! Doar iubiţi-L!!!

 

 Ioana Ligia Demeter