''...dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu...'' 

 

         PROMISIUNE ÎMPLINITĂ!!

     La prima conferinţă din Băile Felix, Ianuarie 2006, în drumul spre Oradea, fratele Nelu Peia, l-a întrebat pe fratele Ilie Popa, ce locaţie am pregatit şi la ce numar de oameni ne aştepatăm. Fratele Ilie i-a răspuns că a invitat 1800 de oameni şi că fratele Demeter a pregătit 1800 de locuri de cazare in Băile Felix; la care fratele Peia a răspuns că Duhul Domnului l-a înştinţat că vor fi doar 70 de oameni. Şi intr`adevar la prima conferinţa am schimbat sala mare cu una mică şi numărul a fost de 70. Nu aveam un program în ceea ce trebuia să facem, ştiam doar că avem de luptat cu duhurile de corupţie, de terorism, de sărăcie, de trafic de carne vie, de religiozitate, dar efectiv Duhul Domnului ne-a călăuzit.

       Ne-am rugat pentru ţară. Aşa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu...”la început era Cuvântul, şi Cuvântul era Dumnezeu, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de slavă şi lumină, dar lumea nu-L cunoştea”. Am spicuit din Evanghelia dupa Ioan capitolul 1 şi rostesc din versetele 11 şi 12, cheia succesului din prima conferinţă: a venit la ai Săi şi ai Săi nu l-au primit...dar tuturor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Astfel, am avut îndrăzneala ca şi fii de Dumnezeu să proclamăm peste ţara noastră binecuvântări, să mustrăm duhurile care opresc binecuvântările în ţara acesta şi în lumea întreagă şi să luptăm împotriva duhurilor de boală aşa cum scrie în 2 Cronici 7:14 – adica ciuma, lăcusta, sărăcia şi boala.


       Cuvântul lui Dumnezeu este Logosul. Dacă Cuvântul lui Dumenezu rămâne în noi şi noi rămânem în El, orice vom cere în numele Domnului, vom primi. Ioan 14 : 12 spune : Cei ce cred în Mine vor face aceleaşi lucruri ca şi Mine ba înca şi altele mai mari.

       Întrebarea pe care mi-am pus-o atunci, şi ar fi bine ca toti cei care cred in promisiunile Domnului să şi-o pună, este aceasta – Galateni 2 : 20 - Am fost răstignit împreună cu Cristos, acum trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte in mine... deci dacă eu am murit împreună cu Domnul, Cel care trăieşte în mine, este mai mare şi mai tare decât mine şi decât cel din lume şi că de fapt numele Domnului Isus nu este doar sursa mântuirii, ce este instrumentul prin care eu îndrăznesc în Numele Lui, astfel ceea ce cer sau proclam, ia fiinţă pentru că este de la El şi prin El.

       În a doua seara de la prima conferinţă, Dumnezeu a scos la iveală multe binecuvântări; toată asistenţa a simţit prezenţa slavei lui Dumnezeu – s-au eliberat de poveri generaţionale, s-au refăcut relaţiile stricate, au fost mulţi oameni care s-au umplut cu Duhul Sfânt, au înlocuit neiertarea cu iertare şi s-au umplut de dragoste... au apărut primele vase de lucru...vase de cinste, şi s-au făcut multe vindecări prin cuvântul lui Dumnezeu. Domnul a spus : El a purtat bolile noaste şi suferinţele noastre şi în rănile Lui am fost tămăduiţi... astfel nu am mai rugat pe Domnul să vindece pe cutare şi cutare, ci am proclamat Logosul, care s-a transformat in Rhema (viaţa), adică Cristos în noi, nădejdea slavei. Cum vor vedea oamenii slava lui Dumnezeu în mine, dacă nu astfel? Voi proclama Cuvântul lui Dumnezeu în numele Domnului Isus care se transformă în viaţă.

       Aşa s-a produs prima vindecare, care ne-a uimit pe toţi, am roşit înaintea Domnului, ne-am făcut vină fiecare, pentru că în viaţa de pocăinţă mereu am strigat către Domnul – Doamne vindecă-l, Doamne lasă-l, Doamne nu-l lasa, Doamne ai milă, Doamne dă-i...şi niciodată n-am trecut mai încolo de Logos, de Cuvânt...uitând că toate acestea au fost deja rezolvate şi decontate pe crucea de la Golgota; de acuma, în numele Lui, de dragul Lui, Tatăl, lucrează prin Duhul care locuieşte în mine, viaţă. Aşa a fost vindecată de surzenie, Rebeca Vinars, din Haţeg.

       Astfel am realizat, că Cuvântul lui Dumnezeu din Romani 5 17 – Daca deci prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur,cu mult mai mult cei ce primesc în toată plinatatea harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin Acel unul singur, care este Isus Cristos. În concluzie sunt rânduit şi eu şi tu dacă am murit împreună cu Cristos să domnim în viaţă asemenea unui rege întrun regat, Domnul mi-a dat autoritate şi putere, abilităţile Lui, caracterul Lui, prin Duhul Sfânt asupra bolilor, sărăciei, asupra neputinţelor şi a forţelor întunericului...deci Cel ce locuieşte în mine nu poate fii bolnav, nici sărac sau neputincios.

       Au urmat alte conferinţe în diferite zone ale ţării, s-au întâmplat lucruri mari care pot fi explicate în Ioan 14:12, şi am ajuns la urmatoarea concluzie. Isus din Nazaret era un om; oamenii nu ştiau căci El este Dumnezeu, dacă ar fi ştiut nu l-ar fi omorât. Aşa cum am amintit - a fost la ai Săi şi nu l-au primit... şi a venit la mine, şi a venit la tine...L-am primit şi am format trupul Lui.

       Uitându-mă la evanghelia predicată de El şi la întrebare pusă de Ioan fiind arestat în temniţele lui Irod - El este Acela sau să aşteptăm pe altul? El a raspuns - mergeţi de spuneţi, orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţati, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. Ferice de acela pentru care nu voi un prilej de poticnire. Matei 11 36

       Am ajuns la concluzia că eu port acelaşi Duh Sfânt ca şi El şi fiecare purtător de Duhul Sfânt aşa cum scrie în Romani 8 9 – Dacă cineva nu are Duhul lui Cristos nu este al Lui, suntem împuterniciti, îndumnezeiţi, ca să facem lucrarea Lui. El a ascultat de Tata până la moare, a biruit tot chiar şi moartea; El este primul născut din Dumnezeu, eu şi tu suntem al doilea – biserica. Aşadar, El vindeca bolnavii, elibera îndrăciţii, învia morţii şi săracolor le-a adus vestea bună căci primindu-L pe El, botezaţi în moartea Lui, vor primi o viaţă din belşug, şi aceasta se numeşte evanghelia Domnului Isus. O alta evanghelia trăită şi predicată de cineva, înseamnă Anatema – despărţit de Dumnezeu, şi Domnul spune – despărţiţi de mine nu puteţi face nimic. Aceasta era orizontala primului născut din Dumnezeu, a unui om obişnuit, dar plin de Duhul Sfânt. Aceasta ar trebui să fie orizontala bisericii din ziua de astazi şi astfel, efectul criză, care este consecinţa unor cauze pe care biserica de-a lungul istoriei le-a neglijat şi le-a înlocuit cu cor, fanfară, programe diverse şi diplome, ar fi anulat. Aceasta este soluţia pentru România; acesta este acvariul despre care am scris in primul articol şi care il gasim detailat in 2 Timotei 3.

       Nu este treaba mea să judec, ca om sunt cel mai puţin însemnat din ţara acesta, însă o spun cu toată convingerea, cu toata dragostea, chiar şi pentru acei care nu mă accepta şi nu ne acceptă, căci de la nivel de individ, de la cel mai mic până la cel din frunte, trebuie să implicăm lucrarea Duhului Sfânt...de la Cuvânt rostit, la acţiune – Rhema (viaţa proclamată prin Cuvant).

       Aşa cum am început amintind de 2 Cronici 7 14 - ...dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga, se va abate de la căile lui rele, îi voi asculta rugaciunea, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. Aşa că acum, când venirea Domnului este iminentă şi privim la marile treziri din lumea întreagă ( Africa, Brazilia, India, Egipt, China, Ucraina, Rusia ) aflăm secretul care stă în proclamarea Cuvântului prin Duhul Sfânt şi din nefiinţă, lucrurile iau fiinţă. Aşa că în felul acesta, nu va trebui să chemam oamenii la biserici, ci vor da ei buzna, pentru că nu au altă soluţie la boală, la sărăcie, lupta împotriva Duhurilor, religiozitatea şi neputinţele din popor.

       Să ne trezim, să nu fie prea târziu şi să auzim vocea Domnului - îţi merge vestea că trăieşti, dar eşti mort. Misiunea străjerului este să aiba ochii deschişi, urechea plecată la şoapta Domnului, să trăiască frumos ca în timpul zilei, plenar cu Cristos în adunarea în care Domnul l-a aşezat, astfel încat cel de lângă el să prindă un miros şi un gust plăcut. Să fie o binecuvântare şi nu o povară pentru adunarea în care Domnul l-a aşezat.

 

Cu toata consideraţia pentru poporul Domnului,

robul Domnului,

Ioan Demeter